Parchetul prezentat ca istorie si evolutie
Parchetul prin istorie si evolutia sa de-a lungul timpului a devenit un foarte important element in amenajari.
Desi podelele din lemn sunt printre primele caracteristici ale caselor, este practic imposibil sa datam cand au fost pentru prima oara folosite. Sa calci pste o podea din lemn a fost privit ca un lucru firesc pentru oameni.
Fie ca au fost uzate, inlaturate, arse sau au fost distruse de catre armate, primele aplicari ale unor podele de lemn au disparut cu mult timp in urma.
Primele dovezi clare ale folosirii pardoselilor din lemn dateaza din jurul secolului X inainte de Cristos, si constau intr-o serie de picture ale Regelui Solomon asezat pe un tron plasat peste o pardoseala facuta din placi de lemn.
Vechii romani au fost primii care au creat designul “testacea spicata e opus” pe care il numim astazi oase de hering (herringbone) sau bradut. Tot romanii au fost inventatorii unor tehnici variate de taiere a trunchiurilor necesare realizarii frizelor, si in consecinta a primelor pardoseli din lemn.
Spre finalul primului mileniu, folosirea pardoselilor din lemn era foarte raspandita in nordul Europei si in zonele mai reci de pe coasta Atlanticului.
Majoritatea erau facute folosind stejar, pin, molid si larice pe care le intalneau in padurile din apropiere. Truchiurile erau prelucrate in forme care seamana cu cele folosite si in ziua de azi: scanduri, blocuri si benzi.
Spre finalul Evului Mediu, oamenii aveau deja o inclinatie catre folosirea scandurilor din diferite placi de lemn pentru formarea unor decoruri geometrice. Exemple bine conservate de astfel de pardoseli din lemn e gasesc datand dintre perioada Gotica si secolul XV in Marea Britanie si Scandinavia.
In peroada dintre secolul XV si secolul XVII a fost folosite pentru prima oara combinarea mai multor specii de lem, atat locale dar si exotice aduse de catre navitatorii din acea vreme, care veneau atat din expeditiile din Orient cat si din cele din Occident.
Pardoselile din lemn au devenit si mai populare in a doua jumatate a secolului XVII atunci cand mesteri ramasi anonimi cu un simt artistic rafinat si o inclinatie speciala catre lemn au realizat modele complexe care au fost inspirate si de arabescurile pe care le vazusera in calatoriile lor catre tari indepartate.
Aceste lucrari au evidentiat atat calitatile decorative ale lemnului cat si indemanarea artistilor care le-au realizat, alegand diferite esente si scuplptandu-le practice in diferite forme, care mai apoi erau lipite impreuna cu ajutorul adezivilor naturali (pe baza de ou, sange de taur, clei de peste) producand elemente decorative de o eleganta echilibrata chromatic.
Aceste tehnici au fost fundatia unor metode si tehnici de lucru care au evoluat pana in ziua de azi.
In secolul XVII in timp ce majoritatea oamenilor de rand si comerciantilor din Europa aveau drept podea pamant batatorit, casele celor bogati si a familiilor regale aveau pardoseli din placi de marmura. Aceasta marmura avea nevoie de o spalare constanta care ducea rapid la putrezirea substructurii din lemn. In 1684 au fost prima data introduse patrate mari diagonale cunoscute sub numele de parchet de Versailles pentru a inlocui podelele din marmura care necesitau spalare constanta. Acestea au fost prima data documentate de catre arhitectul suedez Daniel Cronstrom la Versailles si la Grand Trianon in 1693.
Cuvantul parchet deriva din franceza veche unde parchet este diminutivul lui parc, care motamo inseamna “mic parc”. Aceasta se refera la o “mica padurice”, datorita faptului ca folosirea acestui lemn masiv pentru pardoseala a necesitat taierea unei portiuni din padurea care inconjura Versailles si altor vile sau resedinte din Franta sau din Europa.
Parchetul (facut din speci autohtone si exotice) asternut in in cladirile superbe din Saint Petersburg si imprejurimi este renumit in Rusia; opera arhitectului Hacopo Quarenghi din Bergamo este faimoasa in intreaga lume. In Italia, mai multi arhitecti au desenat si pus in opera parchet din lemn, inclusiv, Alessandro Antonelli, Simone Cantini, Leopoldo Pollak, Gaetano Kork si Giuseppe Piermarini.
Montarea parchetului a devenit o indeletnicire care cerea mult efort, pricepre si meticulozitate. Acest lucru facea acest tip de pardoseli extrem de scumpe si erau prezente in casele celor mai instarite familii sau in familiile regale.
Parchetul era intretinut pentru a arata impecabil de catre servitori si angajati dedicati care petreceau multe ore pentru a-l curata si lustrui pentru a-i pastra luciul si aspectul de nou. Datorita faptului ca materialele folosite nu erau durabile, parchetul incepea sa crape si sa se umfle si necesita inlocuire, luand intregul proces de la capat.
In America, datorita abundentei cherestelei, parchetul din lemn a devenit mai popular si chiar si familiile mai sarace si-l puteau permite, prin simpla asternere a unor bucati de lemn care erau slefuite de anii de circulare pe ele. Dar parchetul a ramas pentru aceia a caror avere le putea permite sa il monteze sis a il slefuiasca sa il finiseze si sa il intretina.
In privinta utilizarii lemnului in Orient, lemnul a jucat un rol important intotdeauna in Japonia si Orientul Indepartat. La inceput, pardoselile din lemn care necesitau folosirea unor materiale mai scumpe erau rezervate doar folosirii in cladiri publice. Folosirea multor specii de lemn care vin din afara Asiei din ziua de azi si a bambusului care creste local coroborate cu noi metode de prelucrare a lemnului da materialului noi intrebuintari, inclusiv datorita costurilor mai accesibile decat a altor materiale.
Podelele din lemn si in special parchetul au ramas foarte populare pana in anii 1930, atunci cand ascensiunea industriei covoarelor a facut posibil ca oamenii sa cumpere covoare pentru a acoperi parchetul. Pentru un timp impresia generala a fost ca pardoselile din lemn vor deveni uzate moral si covorul si mocheta au devenit alegerea cea mai intalnita.
Totusi, incepand cu anii 1980 si 1990 s-a reinprospatat interesul pentru podelele din lemn in sustinut si de metode de productie mai bune si de folosirea materialelor mai durabile. In ziua de astazi exista foarte multe tipuri de parchet disponibile, atat din punct de vedere al tipurilor de lemn folosite, al metodelor de productie, dar si al nivelurilor de pret.
Parchetul a redevenit popular, avand in vedere multitudinea de optiuni de design disponibile si al aspectului cald si natural pe care lemnul natural il confera. Acestea se potrivesc atat in cele mai traditionale interioare dar si in cele mai avangardiste.
